Startul în viață e diferit pentru fiecare, dar felul în care suntem învățați să ne raportăm la emoțiile noastre seamănă izbitor. Dacă ești băiat și plângi, de cele mai multe ori auzi „dar ce te tot smiorcăi, parcă ai fi fetiță”. Iar dacă ești fată, ți se spune cu blândețe „lasă, mamă, plângi că lacrimile spală fața”. Așa învățăm, încă din copilărie, că vulnerabilitatea are gen: la băieți e rușinoasă, la fete e tolerată, dar tot ceva de ascuns rămâne. Învățăm că e mai sigur să ne apărăm decât să ne arătăm. Și încet, construim armura.
Problema e că armura, odată întărită, devine grea. Protejează, dar izolează. Închide inima și blochează conexiunea reală cu ceilalți. Ne apără de durere, dar și de iubire. Ne apără de respingere, dar și de acceptare. O doamnă cu numele de Brené Brown, cercetător și storyteller desăvârșit, și-a petrecut mai bine de 20 de ani studiind emoții precum rușinea, curajul, vulnerabilitatea și empatia. Într-un discurs, prezentat la TedTalk, intitulat The Power of Vulnerability, Brené Brown,spunea că vulnerabilitatea nu e slăbiciune, ci curajul pur de a te arăta chiar și atunci când nu știi dacă vei fi primit. Paradoxal, ceea ce considerăm „slăbiciune” e de fapt una dintre cele mai mari forme de forță umană.
Cultura noastră ne învață să fim perfecți, controlați, „puternici”, iar pe de altă parte, realitatea îți trântește în față situații în care te găsești, oricum, numai perfect, controlat și puternic, nu. Până și o simplă răceală îți demonstrează că oricât de încăpățânat ai fi, abordarea trebuie să fie alta. Puterea fără simțul realității și umanitate devine rigiditate. O societate care condamnă vulnerabilitatea ajunge să nască oameni care mimează viața, nu o trăiesc. Când îndrăznim să spunem „mi-e teamă”, „mi-e rușine”, „nu știu”, practic, ne redobândim libertatea. Vulnerabilitatea este poarta spre umanitate — pentru că nu putem simți cu adevărat cu alții ceea ce refuzăm să simțim în noi.
Armura apără trupul, dar închide inima. Iar lumea are nevoie de inimi deschise, nu de piepturi goale și fețe tari.
Cum putem exersa vulnerabilitatea
- Începe cu pași mici – împărtășește un gând sau sentiment cu cineva apropiat.
- Observă reacțiile – majoritatea oamenilor răspund cu empatie, nu cu judecată.
- Învață să primești vulnerabilitatea altora fără a judeca.